marți, 17 ianuarie 2012

PIATRA NEAMT 2011


Madrid 2011



  • 2011 - Madrid (Spania) Espacio Niram - POR AMOR EL ARTE
EXPOZIIE PERSONALA


"Este mai mult de un an de când artistul Iulian Arsenie a expus în Madrid, la Galeria Nicole Blanco, expoziție intitulată "Debut" cu istoricul de artă şi curatoarea Lara Gala. De atunci putem admira lucrări academice, studii și interpretări ale maeştrilor din istoria artei, precum Picasso și Dali, printre alţii. Recent, la 23 decembrie, Iulian Arsenie a revenit la Madrid cu ​​lucrările sale realizate pe parcursulacestui an, asemănătoare celor de la prima expoziţie.


Salvador Dalí a fost prezent în trei opere ce sunt interpretate ca "Fată la fereastră", "Tânără virgină autosodomizată de coarnele propriei castităţi" și "Mierea e mai dulce decât sângele" (lucrarea din anul 1941). Lucrările lui Arsenie pornite de la aceste opere prezintă, pentru mulţi, o tentă ireverentă în raport cu pictura geniului spaniol, și totuși o doză mare de respect pentru neofigurativ. Astfel, "Tânără la fereastră" rămâne neschimbată, dar se regăseşte într-o zonă mai apropiată pop-art-ului, într-un fel de colaj pictural, sau "Mierea e mai dulce decât sângele" -  în cazul în care elementele iraționale și onirice dispar pentru a centra subiectul pe componenta sexual-erotică a corpului fără identitate.


De asemenea, celebra operă "Sărutul" a lui Klimt este tradusă de culorile originale calde în tonuri reci de albastru. Detaliul interpretativ din lucrarea lui Arsenie ar trece neobservat dacă se afla în centrul de interes original: sărutul a încetat să mai existe, iar acum personajul masculin, decăzut, ne este prezentat lingând faţa personajului de sex feminin.
Pe de altă parte, avem ecouri flamande și vanitasuri, cum ar fi cele ale lui Linard, deși Arsenie concentrează atenția pe un pictor ca Steenwijck Harmen și a opera sa "Natură moartă: alegorie a vanităţii vieții umane", 1640. Arsenie foloseşte simbolistica vanitas reducând în același timp elemente lui Steenwijck: craniul și scoica, flautul și eliminarea cărţii pe care de obicei, în ultimele sale opere, se află craniul şi lumânarea. În planul secund - o curiozitate contemporană: titlul unei melodii - "Another piece of cake" a trupei Kingston Wall. Un alt tip de natură moartă - natură moartă cu flori, de asemenea de mare tradiție a picturii olandeze, prezintă amestecul tenebristic din fundalul sumbru și roșul tipic barocului de sfârşit de secol XIX și începutul secolului XX, perioadă în care cromatica operelor este mai accentuată, împreună cu expresionismul abstract al maestrului Pollock, regăsit în lucrarea "Fluturi contaminaţi" a lui Arsenie.




Dar simpla expunere depășește stadiul de lucru academic şi este înțeleasă ca un omagiu adus istoriei artei și a interpretării picturii atunci când contemplăm alte două lucrări. Prima, reinterpretare a operei "Dumnezeu ca arhitect" - de William Blake, la care Arsenie evidenţiază tonalităţile albastre și adaugă un penson Lui Dumnezeu - în locul compasului. Imaginea nu este, o creatie de design și de măsurare a lumii - geometrică și perfectă, ci, mai degrabă un manifest estetic care stă la baza actului de creație a artistului. Prin urmare, celălaltă pictură la care am făcut referire, al cărui motto este "Pictez, deci exist" - Eu pictez, de aceea eu sunt, afirmaţie ce îl aminteşte pe Alfred H. Barr Jr., înconjurat, în același timp, în combinația cercurilor cromatice și a braţelor mecanice care injectează vopseaua pe panză. Imaginea în cauză pare să se opună afirmaţiei pe care o ilustrează și să împuternicească pictura în sine, impactul acesteia fiind la fel de puternic precum aceluia din reinterpretarea după Blake, subliniind acum critica pentru pictura mecanică, în analogie pictor-creaţie.
Pe scurt, ne aflăm în faţa demnităţii studiului artei de la începuturile sale, pierdută în ultima vreme, și personalizarea modelelor cunoscute, în vederea creerii universului pictorului. Nu este originalitatea, cât viziunea și munca artistului ce dau valoare operei de artă."


Héctor Martínez Sanz - scriitor, filosof și director al Revistei Madrid en Marco.